Ce este ortodonția?

Anomaliile dento-maxilare nu presupun doar o poziționare neuniformă a dinților; ele reprezintă cel mai adesea combinații ale următoarelor dereglări:

  • dereglări ale interpoziționării și dimensiunilor maxilarului superior și inferior (anomalii scheletale);
  • dereglări ale formei arcadelor dentare, poziționarea neuniformă a dinților în arcadă (anomalii de poziție a dinților);
  • dereglări ale funcției limbii, buzelor, deglutiție incorectă, respirație orală, obiceiuri vicioase – suptul degetului etc., care sunt adesea cauza anomaliilor dento-maxilare și reprezintă un factor de instabilitate a tratamentului ortodontic (dereglări funcționale).

Astfel, obiectivele tratamentului ortodontic în etapa modernă de dezvoltare a științei sunt:

  • dezvoltarea armonioasă a scheletului facial, estetica feței;
  • poziționarea uniformă a dinților în arcadele dentare, ocluzie corectă, estetica zâmbetului;
  • funcție corectă (respirație, limbă, buze, obraji, absența obiceiurilor vicioase).

Deplasarea ortodontică a dinților

Există câteva tipuri principale de deplasare a dinților în ortodonție:

  • Rotația – pivotarea dintelui în jurul unui punct special, numit Centrul de stabilitate.
  • Translația – deplasarea corporeală a dintelui.
  • Intruzia – „scufundarea” dintelui în os, în gingie.
  • Extruzia – „extragerea” dintelui din os.
  • Înclinarea – deplasarea dintelui în care se combină rotația și deplasarea corporeală a dintelui.

Deplasarea ortodontică a dinților (detalii)

Prin deplasarea ortodontică a dinților se înțelege mișcarea lentă a dinților în poziția dorită (conform indicațiilor funcțional-estetice) sub acțiunea unor forțe mici (până la câțiva grame). Din punct de vedere matematic, deplasarea ortodontică a unui dinte seamănă cu mișcarea unui corp solid într-un mediu vâscos.

Deplasarea dintelui are loc datorită resorbției țesutului osos pe de o parte și, invers, formării țesutului osos pentru a umple spațiul liber format pe de altă parte. Forțele mari de acțiune asupra dinților pot duce la apariția unui proces inflamator acut și la afectarea integrității structurilor dento-alveolare (țesuturile din jurul dintelui).

Teoria forțelor mici în ortodonție

În ortodonția modernă s-a stabilit că, cu cât forțele aplicate asupra dinților de către sistemul de brackeți sunt mai mici, cu atât dinții se deplasează mai repede. Este paradoxal, dar un fapt. Se pare că acest lucru se explică prin particularitatea proceselor de resorbție și regenerare a țesutului osos și a structurilor dento-alveolare.

Deplasarea dinților cu ajutorul sistemului de brackeți

Brackeții sunt mici dispozitive de fixare care se lipesc pe dinți pe partea vestibulară sau interioară. Aceștia au sloturi în care se introduce și se fixează arcul. Prin intermediul brackeților, arcul exercită o presiune individuală asupra fiecărui dinte.

Sistemele moderne de brackeți, în combinație cu arcurile rectangulare, permit exercitarea presiunii asupra dinților nu numai în direcția spre interiorul gurii sau spre exterior, ci și provocarea rotației, înclinării sau deplasării corporale a dinților.