Ortodontie sau Brechete

Ortodontia
Ce este Ortodontia?
Ortodontia este o ramura a stomatologiei ce se ocupa cu alinierea dintilor. Tratamentul ortodontic consta in folosirea de aparate ortodontice pentru a alinia corect dintii.

Anomaliile danturii implică nu doar locaţia aproximativă a dintilor, ele reprezintă adesea o combinație dintre următoarele defecte:
– deviera dimensiunilor maxilarului inferior şi superior (anomalii scheletale)
– dereglarea formei arcadelor dentare (anomalii ale dintilor)
– disfunctii ale limbii, buzelor, procesului de înghiţire, respiraţia pe gură, etc, care reprezintă adesea cauza anomaliilor scheletale a danrurii şi sunt un factor instabil de tratament ortodontic.
Astfel, obiectivele tratamentului ortodontic, la etapa actuală de dezvoltare ştiinţifică sunt:
– Dezvoltarea armonioasă a scheletului facial, estetica feţei
– poziţionarea exactă a dinţilor, ocluzie corectă, estetica zâmbetului
– Funcţionalitatea corectă (respiraţie, limba, buzele, obrajii, lipsa obiceiurilor proaste)
Tipuri de mişcare a dinţilor în ortodonţie:

În ortodonţie se identifică mai multe tipuri de bază a mişcării dinţilor:
• Rotaţia – rotaţia dintelui în jurul uni punct anumit, care este numit centrul de stabilitate
• Mişcarea – mişcarea carcasei dentare
• Intruziunea – “imersiunea” dintelui în os, în gingii
• Extrudarea – “elongarea” dintelui din os
• Înclinaţia – mutarea dintelui, în care se combină mişcarea de rotaţia şi mişcarea carcasei dentare.

Deplasarea ortodonticăa dinţilor
Deplasarea ortodontică a dinţilor prezintă mişcarea lentă a dinţilor în poziţia dorită (conform indicaţiilor funcţionale şi estetice) sub influenţa forţelor mici (până la câteva grame). Din punct de vedere matematic mişcarea ortodontică a dintelui se aseamănă cu mişcarea unui corp rigid într-un mediu vâscos.
Deplasarea dinţilor se datorează resorbţiei ţesutului osos pe de o parte şi pe de altă parte, formării ţesutului osos pentru a umple spaţiul rămas. Magnitudinea mare asupra dinţilor poate provoca un proces inflamator acut şi disfuncţii ale integrităţii structurilor alveolare dentare (ţesuturile care înconjoară dintele).

Teoria forţelor mici în ortodonţie

În ortodonţia modernă s-a constatat că cu cât mai puţin sistemul de suport (brackets) apasă asupra dinţilor, cu atât mai repede dinţii se mişcă. Este ceva paradoxal, dar real. Aparent, aceasta se explică prin particularitatea proceselor de resorbţie şi regenerare a ţesutului osos şi a structurilor alveolare dentare.


Deplasarea dinților cu ajutorul unui sistem de suport (brackets).
Brackets – reprezintă nişte lacăte care se lipesc de dinţi din partea vestibulară sau interioară. Acestea au sloturi în care este amplasat şi fixat un arc. Prin arc bracketele manifestă o presiune pe fiecare dinte individual.
Sistemele moderne de suport combinate cu arcuri rectangulare permit aplicarea unei presiuni asupra dinţilor, nu numai spre interiorul gurii sau exteriorul acesteia, dar de asemenea, generează rotaţia, înclinarea sau mişcarea carcasei dentare.